Echilibrul contractual în contextul deprecierii valutare

În contextul deprecierii leului față de principalele valute de referință (Euro), fenomen ce influențează profund, atât activitatea bancară, cât și relațiile contractuale dintre privați, climatul economic este marcat de inflație și de dezechilibre externe, iar obligațiile pecuniare denominate în valută se pot transforma rapid în poveri financiare.

În cele ce urmează, înțelegem să prezentăm analitic cadrul legal aplicabil în România în contextul acestui fenomen, precum și instrumentele prin intermediul cărora, fie instituțiile bancare, fie contractanții privați, își pot proteja interesele.

Cadru normativ – distincția dintre moneda de referință și moneda plății

Codul Civil (Legea nr. 287/2009)

Conform prevederilor art. 2.646 Cod Civil, moneda de plată este definită de legea statului care a emis-o, în același timp în care efectele pe care moneda le exercită asupra întinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabilă acesteia din urmă.

Totodată, plata, indiferent de moneda raportat la care a fost asumată o obligație de plată, se va efectua în moneda stabilită conform legii statului în care trebuie efectuată plată (bineînțeles, în afara raporturilor contractuale de drept internațional privat în cadrul cărora părțile însele au convenit o altă monedă de plată).

Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar

Conform prevederilor art. 3 alin. 1 din Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (RON).

Excepțiile de la această regulă se regăsesc în cuprinsul Anexei 2 din același Regulament vizând categoriile de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută, dintre care amintim (cu titlu exemplificativ și nelimitativ:

persoanele fizice, juridice și alte entități, pentru operațiuni care decurg din acte de comerț derulate în porturi, în zonele din aeroporturi și punctele de trecere a frontierei de stat, asimilate zonelor libere;

persoanele juridice care efectuează nemijlocit plăți și încasări pe baza contractelor de subantrepriză decurgând din contracte de colaborare (cooperare) economică internațională;

persoanele fizice, pentru operațiuni efectuate între acestea cu caracter ocazional;

persoanele fizice, juridice și alte entități, pentru operațiuni nemijlocite ce decurg din organizarea și/sau prestarea de servicii externe, cum ar fi transportul internațional de mărfuri și de persoane și turismul internațional;

În ceea ce privește plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează (așadar, indiferent dacă munca este remunerată în temeiul unui Contract Individual de Muncă sau nu, precum, spre exemplu, exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri), se realizează numai în monedă națională (RON).

În concluzie, cu excepția situațiile expres și limitativ enumerate în cuprinsul Anexei 2 din Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, toate obligațiile de plată vor fi achitate în moneda națională (RON), indiferent de valuta în care acestea au fost stabilite în contract – plata urmând a fi făcută, ca regulă, conform cursului de schimb în vigoare la data plății, în acest caz riscul deprecierii monetare fiind suportat de către debitor.

Efectele deprecierii în materie bancară și soluțiile disponibile

Recalcularea ratelor la creditele asumate în valută

Odată cu deprecierea monedei naționale (RON) față de moneda de referință în care a fost asumat un credit, odată cu fiecare rată scadentă, soldul în valută urmează a fi convertit în RON conform cursului BNR, acest lucru ducând la majorarea ratelor lunare cu un numări semnificativ de procente față de estimarea inițială.

Instrumente de hedging

Instrumentele de hedging (instrumentele de acoperire a riscului) reprezintă produse financiare menite a reduce sau gestiona expunerea nedorită la fluctuațiile variabilelor de piață, precum cursul de schimb valutar sau prețul mărfurilor.

În practica instituțiilor bancare din România se regăsesc variate instrumente derivate pentru acoperirea riscului valutar, precum:

Cross-currency swaps (CCS) în temeiul cărora părțile schimbă capital și dobânzi dintr-o valută în alta, pentru o perioadă determinată de timp. Aceste instrumente sunt contractate de regulă de către companii cu expuneri de cash-flow în euro sau în dolari, dar și de către instituțiile financiare, în vederea gestionării nepotrivirilor valutare din bilanț.

Contractele forward valutare ce angajează, atât banca, dar și clientul, să schimbe o sumă fixă de valută la o dată viitoare la un curs de schimb predefinit. Pentru debitor, avantajul este eliminarea riscului de suportare a deprecierii valutare – bineînțelese, cu suportarea, în afara comisioanelor bancare, a diferenței dintre valoarea de schimb agreată pentru viitor și cursul de schimb aplicabil la momentul contractării.

E.g.: Dacă o anumita societatea știe că peste 5 luni urmează să plătească suma de 500.000 Euro și se teme că leul se va deprecia, poate încheia un Contract forward, blocând un curs de 5,15 RON/Euro, indiferent dacă în următoarele 5 luni cursul de schimb va depăși acest prag.

Deși oferă protecție debitorilor, prin reducerea riscului de suportare a deprecierii valutare și planificarea bugetară predictibilă, instrumentele de hedging pot, în același timp, să expună debitor la pierderi în ipoteza blocării contractuale a unor cursuri valutare care ulterior se îmbunătățesc.

Efectele deprecierii în materie bancară și soluțiile disponibile

Plata sumelor denominate în valută

Având în vedere prevederile art. 2.646 Cod Civil raportat la prevederile art. 3 alin. 1 din Regulamentul BNR 4/2005 conform cărora „plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (RON)”, chiar dacă părțile exprimă cuantumul obligației în euro, dolari sau altă valută, plata efectivă se face în RON la cursul oficial BNR din ziua efectuării plății, dacă nu au convenit alt mecanism.

Instrumente-remediu în cazul deprecierii valutare

Stabilirea expresă a unei alte modalități de conversie, precum cursul mediu lunar BNR (e.g. media cursului BNR din luna anterioară plății) sau cursul fix (un curs prestabilit, cu mențiunea expresă a perioadei de aplicare și a eventualelor condiții de revizuire). Aceste mecanisme sunt supuse reglementării contractuale detaliate, să nu ducă la crearea unor dezechilibre vădite între părți.

Clauze de indexare și mecanisme mixte, utile în raporturile juridice de lungă durată, părțile putând opta pentru mecanisme mixte de ajutarea care vizează:

1. media lunară a cursului BNR (utilă raportată la fluctuațiile BNR);

2. stabilirea unui plafon de ajustare (e.g. +/- 3 procente față de referință), astfel încât fluctuațiile reduse să fie suportate de către partea în sarcina căreia este plasat riscul, iar fluctuațiile majore să determine renegocieri.

Invocarea impreviziunii conform prevederilor art. 1.271 Cod Civil, impreviziunea reprezentând instrumentul prin care o parte ale cărei obligații au devenit excesiv de oneroase din cauza unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la continuarea executării, poate cu intervenția instanței de judecată să obțină adaptarea sau încetarea contractului.

Nu orice majorare a valorii obligațiilor uneia dintre părți este aptă a atrage aplicarea mecanismului impreviziunii, ci acele majorări excesive (cu alte cuvinte, apte a duce la ruinarea financiară e debitorului) și care provin din cauze apărute ulterior încheierii unui contract și care sunt exterioare și excepționale.

Dat fiind că, în majoritate, situațiile în care poate interveni impreviziunea sunt contractele de credit, aceste împrejurări excepționale constau de multe ori în schimbări semnificative de curs valutar. Cel mai elocvent exemplu de devalorizare a monedei naționale față de moneda creditului contractat a fost oferit de evoluția francului elvețian.

Pentru a putea promova cu succes o acțiune odată cu soluționarea căreia instanța de judecată să dispună adaptarea sau încetarea contractului, este necesar ca:

1. Schimbarea împrejurărilor să fi intervenit după încheierea Contractului.

2. Schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia să nu fi fost și nici să nu fi putut fi prevăzute, în mod rezonabil, la momentul încheierii contractului.

3. Debitorul să nu își fi asumat riscul schimbării împrejurărilor sau să nu fie considerat a-și fi asumat un asemenea risc.

4. Debitorul să fi încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării contractului cu creditorul său

Concluzii

Conform art. 2.646 Cod Civil și art. 3 alin. 1 din Regulamentul BNR 4/2005, obligațiile pecuniare exprimate în valută se plătesc, în mod obișnuit, în RON la cursul oficial BNR din ziua plății, astfel că riscul deprecierii monedei naționale este suportat integral de debitor.

Fiecare rată restantă a unui credit în valută se convertește în lei la cursul BNR aplicabil, ceea ce poate genera creșteri semnificative ale obligațiilor lunare față de estimările inițiale.

Instrumente de hedging – avantaje și limite: (i) cross-currency swaps (CCS) şi contracte forward pot bloca un curs viitor, oferind predictibilitate şi protecţie împotriva deprecierii; (ii) costurile asociate (comisioane, posibilă pierdere dacă cursul evoluează favorabil) impun analiză atentă a raportului cost-beneficiu.

Mecanisme contractuale alternative în dreptul civil și comercial: (i) stabilirea expresă a unui curs mediu lunar BNR sau a unui curs fix prestabilit, cu perioadă și condiții de revizuire clar definite; (ii) aceste soluții reduc riscul de dezechilibru, dar necesită redactare detaliată pentru a evita ambiguitățile.

Clauze de indexare și mecanisme mixte: (i) media lunară a cursului BNR, utilă în raport cu oscilațiile; (ii) plafon de ajustare (e.g. +/- 3 %), care limitează impactul fluctuațiilor mici, declanșând renegocieri doar la variații majore.

În situațiile excepționale în care deprecierea face obligațiile excesiv de oneroase, debitorul poate solicita instanței adaptarea sau încetarea contractului, cu condiția ca: (i) schimbarea excepțională a împrejurărilor să fie ulterioară încheierii contractului; (ii) să fi fost imprevizibilă la momentul încheierii; (iii) debitorul să nu-și fi asumat explicit riscul valutar; (iv) debitorul să fi încercat negocierea cu bună-credință.

Tel.: +40 732 768 379

Mail: office@baciulawyers.ro